Sunt foarte multe motive pentru care iubesc trainingul
E o anumită senzaţie pe care o am în anumite momente cheie. Nu ştiu cum să o descriu exact, e o stare de euforie, energie, mândrie, bucurie, pace interioară, linişte.
Iubesc senzaţia asta şi o asociez cu faptul că în ziua aia am reuşit să schimb viaţa cuiva, măcar a unei persoane în bine. Am reuşit să inspir pe cineva, să creez un moment de conştientizare.
Iubesc training-ul pentru strălucirea pe care o văd în ochii fiecărui participant care are acel moment de conştientizare.
Iubesc să spun poveşti mai ales despre experințele trăite pe pielea mea, iar când oamenii pot învăţat ceva din ele, mă bucură şi mai tare. Ador să pun participanţii în contexte inconfortabile şi să stau cu ei acolo, în disconfort, să îl cucerim împreună şi să ieşim de acolo cu idei despre cum ar putea face lucrurile diferit. Iubesc să ştiu că am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să îi ajut pe oameni să dezvolte abilităţi şi comportamente noi şi de ce nu, un mindset diferit.
Iubesc să dau mai departe ce mi-a fost dat mie. Mi-a plăcut mult un citat auzit de la Dragoş Bucurenci, care îl cita pe Nicolae Iorga la inaugurarea unei şcoli, “Aici nu se ştie cine dă şi cine primeşte”. Mi-a rămas în minte pentru că, de cele mai multe ori, aşa se întâmplă şi la sala de curs. Pentru fiecare sesiune în care mi-am împărtăşit expertiza, am primit de la participanţi cel puţin un exemplu sau o poveste bună.
Dar cel mai tare iubesc training-ul pentru că îmi oferă posibilitatea să iau parte la proiecte ca cele despre care urmează să îți spun.
Training în proiecte sociale
În urmă cu ceva timp, mi-a scris Livia, verişoara mea, care este director de programe la un ONG, numit Centrul Pentru Egalitate. Ei fac tot felul de proiecte frumoase în domeniile drepturile femeilor pe piaţa muncii, educaţie, economie socială, prevenirea violenţei domestice şi a traficului de ființe umane, şi multe altele. Poate aţi auzit de unul dintre proiectele lor mai cunoscute, din zona de economie socială, numit Brutăria Mama Pan. Apropo, puteţi comanda de aici cea mai bună pâine ever! 🙂
M-a abordat pentru două proiecte “STAR – Adolescenti pregătiţi pentru viitor” și “Fetele cititoare şi scriitoare”.
În primul, trebuia să fac o sesiune de training cu două grupuri de elevi de liceu, care să atingă temele lucru în echipă, antreprenoriat şi să le şi povestesc un pic despre călătoria mea. În al doilea, un workshop de improvizaţie, menit să transpună într-o energie creatoare două grupuri de ~60 eleve de gimnaziu.
Ador să lucrez cu tinerii, sunt mult mai deschişi la nou, la a experimenta şi, dacă mă întrebi pe mine, sunt şi mult mai curajoşi când vine vorba de ieşit din zona de confort. Ca să nu mai zic că, nu ştiu, poate mi se pare doar mie, dar sunt super smart şi dezinvolţi toţi. Iar vibe-ul ăsta fresh, de început de drum, e molipsitor şi mă bucur să mă scald în el cât de des am ocazia. De fiecare dată când am mers acolo, am plecat încărcat cu o tonă de energie.
În primul proiect, la sfârşitul sesiuni au venit la mine câţiva tineri care mi-au spus “Îmi place mult ceea ce faci şi aş vrea să încerc să fac şi eu asta. Ce aş putea face pentru a mă dezvolta în direcţia asta?”. Cu unii dintre ei am rămas în contact şi abia aştept să pot colabora cu ei pe viitor. E o senzaţie tare plăcută să simţi că ai inspirat pe cineva să vrea “să fie ca tine când se face mare”.
În cel de-al doilea, energia cu care am plecat de acolo mi-a ajuns pentru o lună. Simt cum creşte sufletul în mine de fiecare dată când am ocazia să dau înapoi în comunitate, aşa cum şi eu la rândul meu am primit – timp, încredere, ghidare şi expertiză. Toate cadouri ce mi-au fost făcute şi pe care am de gând să le dau şi eu mai departe.
Şi pentru că îmi oferă oportunitatea să trăiesc asemenea momente, IUBESC training-ul şi faptul că am avut norocul să îmi dau seama destul de devreme ce vreau să fac pentru tot restul vieţii!