Din culisele Modern Dads

Îmi place să interacţionez cu oamenii, dar mai mult îmi place fiu pe scenă, în faţa oamenilor şi să le spun poveşti. Asta m-a făcut să devin speaker.

La evenimentele la care vorbeam, însă, tot apăreau nişte oameni de care îmi plăcea maxim, moderatorii. Aşa că am decis să văd dacă e ceva ce pot integra în portofoliul meu şi de câţiva ani am devenit Maestru de Ceremonii sau MC mai pe scurt.

Am moderat de atunci numeroase petreceri, conferinţe, decernări de premii şi tot felul de evenimente. Anul trecut însă am avut ocazia să moderez un eveniment la care miza fost mult mai mare pentru mine – Modern Dads.

Spun că a fost mai mare pentru că dincolo de calitatea de moderator, eram acolo şi în calitate de membru al acestei comunităţi mişto, dedicate unei categorii de oameni în creştere în ultimii ani, tații care vor să se implice. Mai important decât asta, eram acolo în calitate de tata.

Când mă gândesc la rolurile pe care le joc, atât pe scenă, cât şi în viaţa de zi cu zi, cel de tată este mereu primul care îmi vine în minte. Şi e un rol care vine la pachet cu o responsabilitate destul de mare. Cred cumva că dincolo de a îi oferi fiicei mele toată iubirea de care sunt capabil, am şi rolul de a-i fi model masculin. Nu ştiu dacă sunt un tată bun, ştiu însă că sunt foarte preocupat şi că mă străduiesc deplin să fiu cea mai bună variantă a mea, din toate punctele de vedere, pentru Ema, fiica mea.

Cum a fost la Modern Dads 

Viaţa de trainer şi cea de actor m-au ajutat să capăt o oarecare lejeritate când vine vorba de vorbit în public, indiferent că vorbesc în faţa a 10, 100 sau 1000 de oameni. Nu e vorba de faptul că nu am emoţii, pentru că am de fiecare dată, însă le gestionez decent şi nu se vede prea tare din exterior. De data asta era diferit. Eram într-o sală plină de taţi, de toate vârstele, care la fel ca mine sunt preocupaţi de copiii lor. Senzaţie copleşitoare pe de-o parte, magică pe de alta.

Printre speakerii din panel se numărau Cristina Oţel, un coach foarte tare, pe care o ştiam dintr-un alt context, şi Urania Cremene, probabil cel mai cunoscut și apreciat specialist în parenting de pe la noi.

De când am intrat în sală, energia era la un nivel foarte înalt. De multe ori, în calitate de moderator sunt nevoit să ridic energia sălii, aici, nici nu se punea problema de aşa ceva. Şi puteai vedea în ochii tuturor o strălucire care lumina toată sala.

Cristina a început în forţă cu o conversaţie pe bune despre valori. Despre ale noastre şi cele pe care le transmitem. Despre cât de important e să ştim care sunt valorile noastre, pentru a realiza ce transmitem mai departe. A început ca o prezentare, 3 minute mai târziu însă a devenit un dialog. Şi era fascinant să văd cât de implicaţi era toţi oamenii care se alăturau discuţiei pe parcurs. De multe ori, când moderez conferinţe şi alte evenimente din zona asta, oamenii sunt ceva mai reticenţi în a pune întrebări şi a se implica în conversaţie. Aici, nici vorbă.

După o scurtă pauză şi încă o prezentare a unui alt membru al comunităţii, a sosit momentul când Urania a urcat pe scenă şi magia a început. Urania era acolo pentru un workshop despre “Cum obţii cooperarea copilului?”. Şi era o bucurie să o vezi la treabă. Toţi tăticii erau absorbiţi şi încântaţi atât de stilul ei de facilitare, cât şi de conţinut.

A fost de departe unul dintre cele mai mişto evenimente pe care le-am moderat şi a fost o bucurie să fiu acolo în energia aia. Dacă vrei să afli mai multe despre comunitate, te invit să intri aici.

Cu ce am rămas în urma evenimentului MDC

Toată energia asta bună m-a făcut să mă duc într-un loc plin de amintiri şi m-a făcut să mă gândesc la tata, care nu mai e printre noi. Am crescut într-o familie atipică, mama era responsabilul cu disciplina, în timp de tata era cel de la care am învăţat să fiu sensibil. I-am apreciat întotdeauna pe părinţii mei şi am învăţat multe lucruri bune de la ei. Fără ei nu aş fi fost nici pe departe omul care sunt astăzi.

Tata a fost cel care m-a învăţat că e ok să plâng, chiar dacă sunt bărbat, că plânsul vindecă răni adânci şi că ne ajută să trecem mai departe, că ne eliberează. Tot de la tata am învăţat să spun “Te iubesc!“, să fac complimente şi să le arăt celor din jurul meu recunoaştere şi apreciere.

Tata m-a învăţat să mă port frumos cu femeile şi m-a certat atunci când am fost bădăran, doar pentru a îmi impresiona prietenii, vezi Doamne ce “macho” sunt eu. M-a învăţat să pun mereu familia şi oamenii importanţi din viața mea pe primul plan. De la el am învăţat cât de important e să râzi, şi să îi faci pe cei din jur să râdă, să mă joc, să spun poveşti, să fiu optimist şi că eu sunt stăpânul destinului meu.

Am învăţat de la tatăl meu care sunt lucrurile cu adevărat importante în viaţă. Pentru asta şi pentru multe altele am să îi fiu mereu recunoscător.

Şi o să fiu bucuros de fiecare dată când văd un tată care are în ochi aceeași strălucire pe care o avea tata în ochi, de fiecare dată când se uita cu drag la mine, atunci când se gândeşte sau vorbește despre copilul lui.

Am avut un model care a setat standardul foarte sus și dacă o să pot fi pentru Ema măcar jumătate din tatăl care a fost tata pentru mine, I pretty fuckin’ nailed it.

Mulţumesc Modern Dads!